Primele 2 saptamani au fost de vis! S-a dormit bine, s-a mancat la 3-4 ore, nu s-a plans prea mult....sa-ti tot doresti sa fii mamica.
La sfarsitul acestor 2 saptamani ne-am internat amandoua in spital pt a scapa de cele doua cefalhematoame parietale cu cara Mara se nascuse. Zilele petrecute acolo au fost cel mai mare cosmar posibil. Am vazut-o chinuita, am plans cu ea, am dormit pe apucate si am mancat cand imi aduceam aminte. Acolo a inceput depresia postanatala ( pe care, intre noi fie vorba, nu am recunoscut decat f greu ca am avut-o). Cand ne-am intors acasa am simtit ca am renascut si am inceput sa iau totul de la capat, bucuroasa fiind ca totul s-a terminat cu bine.
La prima aniversare, la 1 luna de viata, Mara mi-a facut cel mai frumos cadou: mi-a zambit constient. Numai o mama stie ce sentiment am trait: nu era ceva mai frumos si mai inaltator in acel moment. Surasul ei a fost divin si m-a facut sa uit de toata nebunia de pana atunci.
La sfarsitul acestor 2 saptamani ne-am internat amandoua in spital pt a scapa de cele doua cefalhematoame parietale cu cara Mara se nascuse. Zilele petrecute acolo au fost cel mai mare cosmar posibil. Am vazut-o chinuita, am plans cu ea, am dormit pe apucate si am mancat cand imi aduceam aminte. Acolo a inceput depresia postanatala ( pe care, intre noi fie vorba, nu am recunoscut decat f greu ca am avut-o). Cand ne-am intors acasa am simtit ca am renascut si am inceput sa iau totul de la capat, bucuroasa fiind ca totul s-a terminat cu bine.
La prima aniversare, la 1 luna de viata, Mara mi-a facut cel mai frumos cadou: mi-a zambit constient. Numai o mama stie ce sentiment am trait: nu era ceva mai frumos si mai inaltator in acel moment. Surasul ei a fost divin si m-a facut sa uit de toata nebunia de pana atunci.
No comments:
Post a Comment