Friday, December 18, 2009

Sofia

In urma cu 2 ani asteptam cu sufletul la gura telefonul lui Mihai. Asteptam cu emotie vestea cea mare ca s-a nascut Sofia Alexandra. Am trait cu emotie nasterea ei pentru ca ei sunt in Bruxelles si noi in Bucuresti si parca distanta te face sa traiesti totul mult mai intens. Astazi, dupa 2 ani, intreg Clanu' Z sarbatoreste ziua Sofiei. Ii uram sa fie sanatoasa, fericita, iubita, norocoasa si sa-i dea Dumnezeu numai bine.

PS: si Mara ii ureaza " A musi ani, Sofia!"

Friday, October 30, 2009

Inca un blog

Deoarece uneori simt nevoia sa aberez, pe diverse teme, m-am gandit sa o fac intr-un cadru dedicat, de aceea mi-am mai facut un blog....al meu si numai al meu.....:))

Asa ca daca aveti timp, rabdare si curiozitate, va invita la www.femeialatreijdeani.blogspot.com

Am primit o leapsa :)




Poze funny





Poze de corazon

Friday, October 23, 2009

5

5 ani....atat a trecut de cand spuneam "DA" la Primaria Sectorului 3. Si nu regret nici o zi care a trecut de atunci pentru ca am langa mine omul pe care l-am dorit, partenerul de viata si de drum pe care l-am asteptat. Nu mi-a fost greu sa-l gasesc pentru ca de fapt el m-a gasit pe mine, exact atunci cand rataceam mai mult prin lumea asta. Si m-a adus pe drumul meu, oferindu-mi asa cum stie el mai bine un umar pe care sa plang, un brat sa ma ridic cand sunt pe marginea prapastiei, o imbratisare atunci cand ma simt singura, dar si acea clipa de singuratatea de care are uneori nevoie fiecare dintre noi. Este acel EL, sotul meu, tatal copilului meu, tovarasul meu de drum, cel mai bun prieten al meu, cel mai mare critic al meu, iubitul meu si-i multumesc pentru fiecare clipa petrecuta impreuna.

La multi ani, tati! Sa traim si sa fim fericiti 100 de ani si cand ne-o fi mai greu, sa ne fie ca acum!

Friday, October 16, 2009

D'ale Marei

- Mami, uite nene.
- Da, mami. E un domn care trece strada.
- Si unde duce nene?
- Acasa, mama, ca e seara si se duce la familia lui.
- Ba nu, mami. Duce a teaba lui.


Un elepant, se egana.......paianjan.......nu se upea.......un elepant.......doi elepant, se egana......paianjen....nu se upea......un elepant, un elepant..... etc

Wednesday, October 7, 2009

Ce doreste caprioara

Aseara, intr-un moment de tandrete cu fiica mea, ii spun ca mama prietenului David are in burtica, in casa lui bebe, un bebe mic cat un bob de grau. Ea imi raspunde rapid ca bebe va creste mare si il vom aduce acasa la noi. Ii explic ca bebelusul respectiv se va duce la David acasa si ca daca doreste un bebe al ei tre' sa faca o "comanda ferma" catre "imparatie" si cine stie. Ma pune pacatul si-o intreb:
- Tu ce bebe vrei sa aduca mami acasa? Fetita sau baietel?
- Titita!
- Baietel nu vrei?
- Da, fumos ca Dadici!

Interzisa, ma uit la taica-su....e clar pentru mine faptul ca viitorul copil trebuie sa fie tot fetita pentru ca eu nu pot face baieti frumosi ca David. Si nici tatal Marei......care oricum doreste ca viitorul baietel sa fie tot fetita. Si uite asa visul meu de a fi mama de baiat ramane doar un vis. :)

Friday, October 2, 2009

Luca

O mana de om, cu ciuf zburlit si des si ochii negri. Asa l-am cunoscut pe Luca. Au trecut 6 ani de atunci si inca il vad asa, chiar daca la anu' va merge la scoala. Luca e fratele Ilincai, prietenul Marei, e "copilul nostru", parte din noi, din "familia" noastra largita. E iubitor, tandru, intelept, impaciuitor, darnic.....un copil minunat. Iar daca as vrea un baiat, l-a ruga pe Doamne Doamne sa-mi dea si mie un Luca.

La multi ani, Luca!

Clanu' Z

Thursday, September 10, 2009

Speechless

In incercarea de a vedea daca i-au mai iesit dinti sau masele, ii zic:
- "Mara, deschide gurita sa vada mami ce ai in gura!
- Disi, mami, disi!"


Fata mea nu stie ce inseamna inghetata. Sau cel putin asa cred eu. N-a gustat niciodata ( cel putin data de mine) si am considerat ca nu tre' sa insist prea tare in a-i explica ce si cum. Pana intr-o zi cand am aflat ce stie si ce nu:
- Uite, Mara, baietelul are ghiozdan in spate si in mana un balon.
- Malon? Une-i malon?
- Uite aici, mami. In mana baietelului.
- Nu-i malon, mami. E ighetata.
- De unde stii tu de inghetata, Mara?!?!?!?!
- A Ubi!

....mama mea, in necunostinta de cauza, ii explicase cu lux de amanunte ce e inghetata. Noroc ca inca o mai pot pacali. Greu, dar merge. :)

Tuesday, September 8, 2009

She's my girl, my supergirl!




Verba volent, scripta manent

Daca nu scriu uit, ea ea vorbeste neincetat

-"Mamiii, nu beau Tandant, beau Shek". Ce-as putea face daca s-a saturat de Tarzan si-l vrea pe Shrek?

-"Ulaaaa! Megem a tuli!" - pentru necunoscatori, fetele sunt dornice sa mearga la cumparaturi si sa cheltuiasca bani de mici, chiar si la varsta de 2 ani :)

- "Mami, du-te a titici, adu' mani, pecam a tuli" - asta a fost indemnul ei intr-o dimineata: sa ma duc la servici, sa fac bani ca sa mergem la cumparaturi.

-" Mami, beau iault". Ii aduc iaurtul, i-l dau si apoi aud in spataele meu " Mala nu da iault pe tine"....fara cuvinte....

- "Tati, beau a Ubi acasa.
- La Ubi acasa, la Buzau?
- Nu a Bicu, A Ubi acasa.
- Pai Ubi sta cu Bicu acasa, la Buzau.
- Nu! Ubi nu e a Bicu acasa. E a Ubi acasa." Ubi si Bicu sunt parintii mei si sigur stau impreuna la Buzau. O fi stiind Mara mai multe decat mine si n-o fi stind cum sa-mi zica? :)


- "Mara, cum te cheama?
- Mala.
- Si mai cum?
- Teodoua.
- Si mai cum?
- Atat!"

Time flies

Pentru ca timpul trece si copilul creste, e cazul sa mai adaug ceva din "d'ale Marei".

Desi are numai 2 ani si 1 luna, Mara a trecut deja la "de ce?", iar complexul Electra este in floare. Cam repede zic eu. Deci in viitorul apropiat ma paste erapantofilor cu toc, plecarilor la club si mutatului cu pletosul care vine s-o ia cu motorul :) Pan' atunci inca mai facem nani impreuna, iar in unul din aceste momente Mara si-a gasit sa poarte o conversatie cu mine despre Somn, un personaj pozitiv prezent in viata noastra, un fel de fost Mos Ene.

- Ubi, hai sa facem nani ca a venit Somnul.
- Da?
- Da. Hai, ca asteapta sa inchidem ochii si sa visam.
- Mala chide ochii si ace nani. Binit Somnu'.
- Exact.
- Mamiii, de te ace Mala nani?
- Sa creasca mare.
- De te?
- Ca sa ajunga mare ca mami.
- Si a tati?
- Si ca tati.
- De te?
- Ca asa cresc oamenii mari.
- De te?
- Ca altfel nu cresc si raman mici daca nu fac nani.
- De te?
- Ca asa vrea Doamne Doamne.
- De te?
- Nu stiu mami. Il intrebi tu pe Doamne Doamne de ce e asa?
- Nu, mami. Teaba tu. Mala ace nani.

Morala: doar oamenii mari vorbesc cu Doamne Doamne si pun mereu intrebarea "De ce, Doamne?". Cei mici, iau ca atare......

Wednesday, August 5, 2009

She's THE ONE!

Topless de mica :)





Cand voi fi mare fotomodea, poza asta se va vinde pe bani grei :))

Tuesday, July 21, 2009

Ea e Mara, in starea ei naturala :))

EA este Mara , in starea ei naturala, ahtiata dupa Luk si Ilinca, cooperanta si mancacioasa. :))

Multumim prietenilor nostri pentru reclama. Cand va creste mare si va fi plina de bani, promitem sa le dam comision :))

Friday, July 17, 2009

Happy Birthday, Mara!

Deci, a fost 13 iulie...cu noroc pentru noi toti 3....a mai trecut 1 an din viata noastra comuna si l-am sarbatorit cum se cuvine, printre copii la gradi. Nu a inteles de ce ii "trantim" o prajitura uriasa in fata si o punem sa sufle in lumanare ( desi mereu ii spunem sa nu se joace cu focul ca e "ufff"), de ce o grupa intreaga ii canta in toate limbile posibile "La multi ani" si, mai presus de toate, ce cautam noi la gradi asa de devreme si ii intrerupem programul de joaca. Deci bulversarea a fost la cote maxime. Insa gestul nostru a fost rasplatit din plic cu o zi plina de tandreturi, de o iubire nemarginita cu care ne-a coplesit, de imbratisari si pupaturi. De vis, pt noi parintii...

Eu, ca mama ce ma aflu, am dat o lacrima in coltul ochiului ( fara sa deranjez colegii de birou) la ora 13,13 , ora cand am nascut-o. Am fost emotionata si mi-a fost un dor de ea asa cum nu mi-a mai fost niciodata. I-am simtit lipsa prin fiecare por si prin fiecare rasuflare si am realizat ca mamelor li se intampla asta si nu pot decat sa-i multumesc lui Dumnezeu ca sunt mama si ca mi-a dat posibilitatea sa traiesc aceste momente minunate.

Sa ne traiesti, sa fii fericita, sanatoasa si sa-ti dea Dumnezeu numai lucruri bune si sa-ti lumineze calea la fiecare pas!

Mami si tati te iubesc enorm, Mara!

Veni, Vidi, Varicela :)

Iunie, 2009....primul concediu adevarat de familie extinsa, cu plod de ~2 ani in dotare. Am plecat la mare de ziua mea, ca sa aiba sotul motiv sa nu-mi mai cumpere cadou :) Sincera sa fiu am avut cele mai mari emotii de la nasterea Marei pana in prezent pt ca nu stiam cum va reactiona mica printesa la "apa maie". Anul trecut am vizitat litoralul romanesc insa pentru numai 3 zile, insa sunt sigura ca, oricat de desteapta si frumoasa ar fi, blonda mea cea ondulata nu-si mai aduce aminte nimic.
Asadar am plecat cu catel si cu purcel ( a se intelege 6 adulti si 6 copii) la Eforie. Vremea a fost minunata, sotul un delicat, un scump si tata/sot perfect, prietenii niste minunati ( PS: pot declara cu mana pe inima ca a fost cel mai reusit concediu din viata mea tocmai pentru ca l-am petrecut alaturi de ei), iar copiii niste ingerasi de pus in rama. Am facut plaja, am facut baie, am gatit ( si culmea asta chiar m-a relaxat, spre deosebire de acasa :) ), am stat la barfa pana in miez de noapte....si am avut si un bonus: varicela Marei. Verdictul medicului a fost dat spre sfarsitul vacantei, asa ca boala nu ne-a intunecat concediul. Oricum Mara, fata darnica, a dat "bubitze" la toti doritorii din vila. Insa oferta a fost mai mult decat ok: "dau forma usoara de varicela la toti doritorii. rog seriozitate". Si s-a tinut de cuvant. :)
Eu am stat cu frica in san ca poate ma molipsesc de la ea....insa se pare ca am un organism de fier, din moment ce nu am facut boala nici acum, nici in copilarie. Thx, GOD! I owe you!

So....abia astept urmatorul concediu....in aceeasi formula, poate chiar mai extinsa. Poate de acolo nu ne intoarcem cu nimic contagios, decat cu dorul de mare si vacanta. :)

Thursday, June 4, 2009

Deodorantul care dureaza 48 de ore

Intai si intai, imi adresez intrebarea la ce foloseste deodorantul. Ca prim raspuns este acela ca il folosesti ca sa nu mirosi a transpiratie, dupa ce te speli in prealabil. Eh, daca spalatul este conditia de baza inainte de a folosi un deodorant, cum se poate explica utilitatea unui deodorant care dureaza 48 de ore? Adica se presupune ca in 48 de ore nu te speli? Oare sunt oameni care rezista, in special acum pe timp de vara, fara sa faca 2 dusuri pe zi sau, chiar mai mult, 48 de ore fara atingerea apei si a sapunului? Cu siguranta ca dupa 48 de ore de nespalare nu vei mirosi a transpiratie, dar ma indoiesc ca vei emana vreun miros placut. :)

Sau poate nu am inteles eu bine, chiar daca te speli acest deodorant ramane.?Poate o fi waterproof si e numai bun de folosit in concediul la mare, sa stea "lipit" de tine chiar daca intri in apa de dimineata pana seara.

Sincera sa fiu nu stiu la care intrebare sa-mi raspund mai intai, insa incet in mintea mea incolteste ideea ca nu mai e mult pana o sa luam "pastila verde" ( cine-si mai aduce aminte de un film SF de prin anii '90) in loc de mese , Bruce willis ne va duce la servici cu taxiul zburator din "Al 5-lea element", iar Milla Jovovich ne va invata cum sa fim curati timp de 48 de ore fara sapun si apa, doar folosind deodorantul care dureaza, si dureaza, si dureaza.......

Friday, May 8, 2009

Ma-me-mi-mo-mu

Ieri, din lipsa de ocupatie, pe drumul catre casa am inceput s-o antrenam pe don'soara cu cateva vocalize pentru a-si da mai repede drumul la limba. Si am inceput ca la muzica : ma, me, mi, mo, mu, pa, pe, pi po, pu....Si apoi cu combinatii.

- Mara, ia zi bu-bu.
- Bu-bu.
- Ni-ni.
- Ni-ni, zise si fi-mea.
- Si acum zi: bu-ni.
Ea cu ranjetul pe buze, imi raspunde:
- Nu, mamaia.

Rezultatul = eu si cu taica-su am ramas masca de conexiunile pe care le face si am realizat ca e foarte clar ca intelege 10000% din ceea ce discutam cu ea.

Concluzie: inca nu putem convinge copilul sa spuna "buni" si sa facem astfel diferentierea intre cele 2 bunici. Insa eu sunt sigura ca in capul ei mic, blond si extracarliontat ea le diferentiaza atunci cand ii vorbesc despre ele sau atunci cand vorbesc la telefon.

"Boala BIO" revine.......

Da. M-am "imbolnavit" rau. :) Atat de de rau incat am comandat de pe net tot ce inseamna produse bio de curatenie si cateva cosmeticale pentru copil. Si nu imi pare rau. Sunt chiar mai bune decat ma asteptam, iar produsele pentru copii miros divin. Si desi cantitatea este mai mica fata de cea a produselor "traditionale", cred ca le voi folosi muuuult mai mult decat imi imaginam si calculam.

PS: si daca e cineva care spune ca nu e decat apa de ploaie, uite eu ma apuc sa contrazic. Motivul pentru care am decis sa incerc aceste produse este faptul ca Marei ii tot apareau diverse chestii pe piele, care nu mai treceau cu nimic, nici chiar cu cele mai tari creme pline de cortizon. Eh, uite minune ca de cand folosim aceste produse bio, nu mai folosim nici o crema cu cortizon, iar chestiile sunt aproape trecute.

So, please dare to live Bio! E mai ieftin, mai comod si mai sanatos decat va imaginati! :) Si pachetul este livrat acasa. Aviz persoanelor comode...asa ca mine... :))

Friday, April 24, 2009

"Boala BIO"

Ca sa fiu in trend cu vremurile actuale, m-am adaptat la situatie si m-am lasat "lovita" de "boala BIO". Ce inseamna sa traiesti BIO? Inseamna sa incerci sa elimini chimicale din tot ceea ce mananci, bei si folosesti pentru ingrijirea corporala si a casei. Si asta incerc sa fac. Nu stiu cat voi reusi, caci pretul produselor bio in Ro este strigator la cer ( comparativ cu venituirle noastre) insa important pentru psihicul meu este ca macar incerc. Sper sa si iasa ceva. Deocamdata am achizitionat o gama cosmetica ( testez pe mine inainte, nu? :) ) bio, gama Alverde, de la magazinele DM din Bucuresti. Preturile sunt mai mult decat acceptabile in comparatie cu alte produse de acest gen, iar pe eticheta lipsesc cumpusii chimici ( dintre cei care fac lista lunga pe cosmeticele "uzuale") cu care deja ne-am "imprietenit" de-a lungul existentei noastre, gen: butylene glycol, potassium phosphate, PPG-26-buteth-26, PEG-40, phenoxyethanol, disodium edta, polyquaternium-7, methylparaben, butylparaben, ethylparaben, propylparaben.....

So, pt cativa lei, puteti incerca produsele Alverde in favoarea celor cu nume rasunatoare din rafturile hipermarketurilor sau farmaciilor.

Mai mult, sper ca si in Ro sa fie cat de curand importata si gama de machiaj Alverde, care din cate am citit are critici mai mult decat favorabile in afara granitelor noastre.

Mamaaaaaaa..........

Cam asta aud de cateva zeci de ori in putinele ore cat stau acasa impreuna cu cei 2 membri ai familiei mele. Si ce placere imi face s-o aud pe tanara domnita cum ma striga prin casa.....Doar ca acest apelativ este urmat de un sir nebun de cuvinte, o mare parte din ele indescifrabile pt noi adultii, dar pline de inteles pentru o blonda carliontata de 1 an si 9 luni. Ea incearca sa ne explice ceva, iar noi, ca niste parinti responsabili, ar trebui sa pricepem. Insa din maternitate, odata cu copilul, nu ne-a fost dat si DEB-ul ( Dictionarul Explicativ al limbii Bebelineze). Asa ca, plini de entuziasm si cu mult calm, incercam sa deslusim ceea ce ne este comunicat. Uneori reusim, alteori ne uitam unul in ochii altuia, mirati si parca asteptand ca celalalt sa spuna ca a inteles ceva. De cele mai multe ori nu reusim. :) Norocul nostru ca blondina deduce ca ceea ce s-a comunicat nu a fost receptionat la cote inteligibile si incepe sa ne arate, asa cum poate ea, care este esenta mesajului. Si cat de simplu pare atunci tot acel sir de cuvinte cu accente frantuzesti, irlandeze, unguresti, chinezesti si italienesti....La vita e bella sau bebella! :))

Concluzie: am inceput sa comunicam si cu ce debit inca :)) Asteptam sa ne si intelegem :)

Friday, April 10, 2009

Otita de primavara-vara 2009

Ieri seara, conform programului artistic, am fost in parc. La intoarcere am raportat: copil galgios, somnoros, infometat. Am spalat si hranit copil mic si dragalas, insa maraiala a ramas. Se pare ca a fost waterproof :). Am incercat sa adormim indelung copil marait. Operatiune nereusita. Dupa inca 2-3 incercari, la 10 si ceva, aud:
-Mama puopa - traducere libera "mama buba".
-Unde e buba, mami? intreb eu sfarsita de oboseala, aproape adormita.
Iar ea imi arata urechea.
-Te doare urechea, Mara?
-Da.
-Rau?
-Da?
- Si unde te mai doare?
Iar ea, tacticoasa, imi arata pe rand, razand, capul, cotul, burta si funduletzul.
Normal ca n-am luat-o in serios si am insistat iar s-o culc. Tot circul asta s-a repetat pana aproape de miezul noptii.
-Mama puopa. Bobo. ( bobo=pastile, sirpouri, hapuri etc)
-Te doare rau urechea?
-Da.
-Mergem la dr. sa ne dea bobo si sa facem bine urechea?
-Da.
Si-am fost. Si copilul meu cel blond nu ma pacalise. Chiar are o otita medie. Nimic grav, dar destul de dureros pt ea.
Ciudat e ca in toata treaba asta e si o parte buna si anume aceea ca Mara a inceput sa comunice cu noi, sa spuna cand ii e bine, cand nu. Asta ma bucura enorm si ma face sa pocnesc de mandrie. Si pe taica-su la fel. Dar uite asa realizam cat de repede a crescut si cat de repede trece timpul. Si astfel apare iar intrebarea mareata: "Sa mai stau sau sa mai fac un copil?"......

Thursday, April 9, 2009

Noutati..... by Mara

Actiunea se petrece in masina. Eu in fata, ea in scaunul ei in spate. Eu obosita, ea stresata ca tre' sa stea atat de mult in scaunul de masina. Solutie:

-Mara, uite mami, asta e gara. Ia zi si tu "gaaa-ra".
-"Gaaa-laaaaa"........"Gala? Mamaia? Tiu-tuuu?"
- Daaaa........ mami, am raspuns eu ca si trasnita. Aici este gara, locul de unde a plecat bunica acasa cu trenul.

Si apoi in mintea mea au curs repede zeci de intrebari de genul: Cum reuseste sa-si aduca aminte de gara cand a fost o singura data, in ianuarie? Oare sigur stie ce a spus? Oare chiar tine minte? etc.....
Concluzia: copilul meu creste, invata, retine....iar eu tre' sa fiu atenta la ce spun ca am gura cam sloboda si cine stie ce reproduceri "bacoviene si lacustre" imi tranteste maine-poimaine.

Thursday, March 19, 2009

To be or not to be...dizenterie

Avem un singur copil. Si este unica ( cel putin pt noi) in tot ceea ce face si zice, dar mai ales in ceea ce priveste eruptia dentara. Marei niciodata nu i-a iesit un singur dinte, ci intotdeauna de la 2 in sus, mixat pe alocuri si cu cate vreo masea. Ultima nebunie a familiei: caninii. Sa nu intelegeti gresit ca am sti ce inseamna un copil iritat de aparitia dintilor. Departe de noi asemenea evenimente! La noi dintii apar si gata. Ne trezim ca pur si simplu a mai aparut ceva in siragul de perlute, iar pentru asta ii multumim Celui de Sus. Singura noastra problema este reprezentata de unicul simptom al eruptiei dentare: scaunele moi. De obicei tratam totul cu indiferenta ( a se citi ca nu ne alarmam decat dc este cazul si nu sunam doctorul la primul scaun moale si nici nu o trecem pe regim decat dc e necesar) si dupa caz cu Smecta sau homepoate. De data asta, infanta s-a gandit sa schimbe strategia si ne-a alarmat in asa fel incat am pornit in miez de noapte spre spital. Am asteptat 1h si 30 min ca sa intram, desi in fata noastra erau doar 3 copii. Doctorita, o doamna rezident sictirita ca era de garda, ne-a luat la intrebari despre ce si cum, dupa cum urmeaza.
Dr: De cand este copilul asa?
Eu: De sambata seara, dar..... ( n.r. asta se intampla luni seara), si n-am mai apucat sa mai zic nimic....
Dr: Cum de sambata!??!!?? Si ati lasat copilul asa?
Eu: Doamna, de sambata si pana acum s-a intamplat de 2-3 ori.....
Dr: Chiar si asa! Se vede clar ca e un copil deshidratat!
Eu: Ciudat! In ultimele 3 ore a mancat 2 castronele de supa de regim si a baut aproape 500 ml de apa....
Dr: Chiar si asa! Este deshidratat! Va dau trimitere la Infectioase caci asta este dizenterie!
Am plecat cu mic cu mare, in creierii noptii catre Victor Babes, stresati de gandul ca am tratat problema cu indiferenta si uite ca a facut copilul dizenterie. La Babes, surpriza! Ne chestioneaza medicul de garda, o rezidenta scumpa si dragutza, nesictirita de faptul ca e de garda, si lamurim imediat totul. Cu mult calm si cooperare din partea copilului, care nu era nici pe departe deshidratat sau bolnav de dizenterie. Avea o simpla iritare de colon din cauza de digestie lenta, urmata de una acida. Asa ca la miez de noapte am plecat acasa linistiti ca nu avem nimic.....insa cu cateva fraze "acuzatoare" rasunand mereu in urechi: "De sambata?!!!??...E deshidratata!....Are dizenterie!".
Intrebarea mea majora, ca mama aflata in exercitiul functiunii si ca om ce traieste in lumea asta de cacao, este: "de ce sa practici medicina daca nu iti face nici cea mai mica placere?!?! si mai ales de ce pediatrie?". Pentru acest gen de oameni exista o zicala "Daca ai chef de munca, ia o pauza de 5 minute, ca iti trece".

Wednesday, March 11, 2009

Primul 8 Martie adevarat

Multi poate vor comenta ca "si anul trecut a fost 8 Martie", insa anul trecut Mara era o mica taratoare, fara nici un dinte-n gura, care nu-si putea exprima iubirea si sentimentele poe care le nutreste fata de mama sa. Asa ca anul trecut am negat ziua de 8 Martie si am decretat ca anul acesta este "primul 8 Martie adevarat". Zis si facut. Asadar, anul acesta m-am trezit (cam greu dupa ce in noaptea precedenta aniversasem anticipat cu prietenele mele dragi) si m-am aruncat prada ispitei intreband-o timid pe Mara: cine sunt eu? "MAMA". odata cu raspunsul a venit si imbratisarea oficiala pe care am asteptat-o 1 an de zile si pe care am savurat-o din plin. Lacrimile mele, bine ascunse pentru restul lumii ( ca nu-mi permit sa cobor stacheta in fata celorlalti), mi-au inundat intreaga fiinta si m-au facut sa realizez ca de acum ziua de 8 Martie are un sens si pentru mine.

Tuesday, March 10, 2009

3 masele, 1 canin, o raceala puternica si o hernie de disc

....sunt principalele motive care ne-au tinut departe de blog. Oboseala, nervii, durerea si nesomnul ne-au impiedicat, pe rand si pe toti odata sa judecam normal si sa fim in stare sa scriem o fraza corecta cap-coada. Dar precum pasarea Phoenix, exact cand toti ne credeau sfarsiti, ne-am intors cu forte prospete si cu mult mai multa vitalitate. Si odata cu noi, am resuscitat si blogul. So, here we are.....

Thursday, January 22, 2009

Inca 1 an.....

Si uite asa a mai trecut 1 an din viata noastra. Nu ma pot plange pentru ca a fost un an plin cu de toate: cu treziri in miez de noapte, cu clipe intregi petrecute la capul copilului admirand mica minune, cu vizite la camera de garda la Budimex, cu intrare in colectivitate ( cresa), cu dinti si masele, cu primii pasi, cu diversificare, cu mers in 4 labe, cu prima alergare, cu prima buza sparta, cu primul ras in hohote, cu prima palma data constient, cu prima mangaiere a unei palme mici si delicate, cu prima muscatura, cu primul "mama" si primul "tata", cu prima aniversare. Pe scurt, mai mult cu bune decat cu rele. Si ne dorim ca anii ce vor urma sa fie mai buni si mai frumosi decat cel care tocmai a trecut!