Thursday, March 19, 2009

To be or not to be...dizenterie

Avem un singur copil. Si este unica ( cel putin pt noi) in tot ceea ce face si zice, dar mai ales in ceea ce priveste eruptia dentara. Marei niciodata nu i-a iesit un singur dinte, ci intotdeauna de la 2 in sus, mixat pe alocuri si cu cate vreo masea. Ultima nebunie a familiei: caninii. Sa nu intelegeti gresit ca am sti ce inseamna un copil iritat de aparitia dintilor. Departe de noi asemenea evenimente! La noi dintii apar si gata. Ne trezim ca pur si simplu a mai aparut ceva in siragul de perlute, iar pentru asta ii multumim Celui de Sus. Singura noastra problema este reprezentata de unicul simptom al eruptiei dentare: scaunele moi. De obicei tratam totul cu indiferenta ( a se citi ca nu ne alarmam decat dc este cazul si nu sunam doctorul la primul scaun moale si nici nu o trecem pe regim decat dc e necesar) si dupa caz cu Smecta sau homepoate. De data asta, infanta s-a gandit sa schimbe strategia si ne-a alarmat in asa fel incat am pornit in miez de noapte spre spital. Am asteptat 1h si 30 min ca sa intram, desi in fata noastra erau doar 3 copii. Doctorita, o doamna rezident sictirita ca era de garda, ne-a luat la intrebari despre ce si cum, dupa cum urmeaza.
Dr: De cand este copilul asa?
Eu: De sambata seara, dar..... ( n.r. asta se intampla luni seara), si n-am mai apucat sa mai zic nimic....
Dr: Cum de sambata!??!!?? Si ati lasat copilul asa?
Eu: Doamna, de sambata si pana acum s-a intamplat de 2-3 ori.....
Dr: Chiar si asa! Se vede clar ca e un copil deshidratat!
Eu: Ciudat! In ultimele 3 ore a mancat 2 castronele de supa de regim si a baut aproape 500 ml de apa....
Dr: Chiar si asa! Este deshidratat! Va dau trimitere la Infectioase caci asta este dizenterie!
Am plecat cu mic cu mare, in creierii noptii catre Victor Babes, stresati de gandul ca am tratat problema cu indiferenta si uite ca a facut copilul dizenterie. La Babes, surpriza! Ne chestioneaza medicul de garda, o rezidenta scumpa si dragutza, nesictirita de faptul ca e de garda, si lamurim imediat totul. Cu mult calm si cooperare din partea copilului, care nu era nici pe departe deshidratat sau bolnav de dizenterie. Avea o simpla iritare de colon din cauza de digestie lenta, urmata de una acida. Asa ca la miez de noapte am plecat acasa linistiti ca nu avem nimic.....insa cu cateva fraze "acuzatoare" rasunand mereu in urechi: "De sambata?!!!??...E deshidratata!....Are dizenterie!".
Intrebarea mea majora, ca mama aflata in exercitiul functiunii si ca om ce traieste in lumea asta de cacao, este: "de ce sa practici medicina daca nu iti face nici cea mai mica placere?!?! si mai ales de ce pediatrie?". Pentru acest gen de oameni exista o zicala "Daca ai chef de munca, ia o pauza de 5 minute, ca iti trece".

Wednesday, March 11, 2009

Primul 8 Martie adevarat

Multi poate vor comenta ca "si anul trecut a fost 8 Martie", insa anul trecut Mara era o mica taratoare, fara nici un dinte-n gura, care nu-si putea exprima iubirea si sentimentele poe care le nutreste fata de mama sa. Asa ca anul trecut am negat ziua de 8 Martie si am decretat ca anul acesta este "primul 8 Martie adevarat". Zis si facut. Asadar, anul acesta m-am trezit (cam greu dupa ce in noaptea precedenta aniversasem anticipat cu prietenele mele dragi) si m-am aruncat prada ispitei intreband-o timid pe Mara: cine sunt eu? "MAMA". odata cu raspunsul a venit si imbratisarea oficiala pe care am asteptat-o 1 an de zile si pe care am savurat-o din plin. Lacrimile mele, bine ascunse pentru restul lumii ( ca nu-mi permit sa cobor stacheta in fata celorlalti), mi-au inundat intreaga fiinta si m-au facut sa realizez ca de acum ziua de 8 Martie are un sens si pentru mine.

Tuesday, March 10, 2009

3 masele, 1 canin, o raceala puternica si o hernie de disc

....sunt principalele motive care ne-au tinut departe de blog. Oboseala, nervii, durerea si nesomnul ne-au impiedicat, pe rand si pe toti odata sa judecam normal si sa fim in stare sa scriem o fraza corecta cap-coada. Dar precum pasarea Phoenix, exact cand toti ne credeau sfarsiti, ne-am intors cu forte prospete si cu mult mai multa vitalitate. Si odata cu noi, am resuscitat si blogul. So, here we are.....