Ieri seara, conform programului artistic, am fost in parc. La intoarcere am raportat: copil galgios, somnoros, infometat. Am spalat si hranit copil mic si dragalas, insa maraiala a ramas. Se pare ca a fost waterproof :). Am incercat sa adormim indelung copil marait. Operatiune nereusita. Dupa inca 2-3 incercari, la 10 si ceva, aud:
-Mama puopa - traducere libera "mama buba".
-Unde e buba, mami? intreb eu sfarsita de oboseala, aproape adormita.
Iar ea imi arata urechea.
-Te doare urechea, Mara?
-Da.
-Rau?
-Da?
- Si unde te mai doare?
Iar ea, tacticoasa, imi arata pe rand, razand, capul, cotul, burta si funduletzul.
Normal ca n-am luat-o in serios si am insistat iar s-o culc. Tot circul asta s-a repetat pana aproape de miezul noptii.
-Mama puopa. Bobo. ( bobo=pastile, sirpouri, hapuri etc)
-Te doare rau urechea?
-Da.
-Mergem la dr. sa ne dea bobo si sa facem bine urechea?
-Da.
Si-am fost. Si copilul meu cel blond nu ma pacalise. Chiar are o otita medie. Nimic grav, dar destul de dureros pt ea.
Ciudat e ca in toata treaba asta e si o parte buna si anume aceea ca Mara a inceput sa comunice cu noi, sa spuna cand ii e bine, cand nu. Asta ma bucura enorm si ma face sa pocnesc de mandrie. Si pe taica-su la fel. Dar uite asa realizam cat de repede a crescut si cat de repede trece timpul. Si astfel apare iar intrebarea mareata: "Sa mai stau sau sa mai fac un copil?"......
No comments:
Post a Comment