Vestea

Am dorit-o, am asteptat-o cu sufletul la gura si, intr-o zi (16 nov 2006), desi imi "jurasem" ca nu mai fac teste de sarcina ( practicam asta doar de 2-3 luni de zile, dar devenise deja stresant) , m-am trezit in fata farmacistei cumparand un test de sarcina. Am ajuns la servici, am facut testul si l-am aruncat in dulapul din birou fiind ferm convinsa ca e negativ ca si celelalte. Dupa un sfert de ora mi-am adus aminte si am verficat testul. SOC: 2 liniutze, una cam firava ce-i drept....dar ERA acolo! L-am sunat pe viitorul tatic sa-i dau vestea buna, iar el, suav ca intotdeauna mi-a zis : "Mai fa unul sa fim siguri!". Tremurand, mi-am sunat mama, care era in culmea feiricirii si prietena de suflet. Eram un amestec de fericire, extaz, teama....si imi incolteau in minte intrebari de genul "daca nu e sarcina? daca am vazut eu linii in plus?". Abia am asteptat sa treaca ziua, am ajuns acasa si impreuna cu consortul am purces la vanataorea de teste. Am cumparat din fiecare marca existenta cate unul ( adica vreo 7) si am pornit spre casa, nerabdatori sa vedem rezultatul. Le-am facut pe toate si le-am expus care pe unde asteptand rezultatele. Cu mult tutun si fara pic de rabdare, am aflat rezultatele: a doua liniutza, la fel de slaba ca si la primul test, iesea peste tot. Verdictul: BEBE!
A doua zi m-am programat la ecografie, iar peste cateva zile, dupa o munca titanica de cautat "punctul" ( adica bebe), ecograful ne-a dat verdictul: "Felicitari! Veti fi parinti! copilul are 5 mm!"......Extaz, lacrimi, fericire....avem copil mare.....5 mm!