In prima luna, Mara a mancat si a dormit bine, astfel ca la sfarsitul primelor 5 saptamani de viata cantarea 4500g si crescuse pana la 56-57 de cm. Ca dimensiuni eu zic ca a fost ok, tinand cont ca din domnita parasise maternitatea cu dimensiuni de fotomodel: 52cm si 3050g. Deci ce sa mai, incepuse sa devina "domnisoara" in toata regula si sa semene din ce in ce mai mult a omulet.
In aceasta prima luna Mara a invatat sa eructeze ( de uneori il putea face sa roseasca si pe cel mai indarjit bautor de bere :)), sa stea pe burta fara sa ne stie tot blocul, sa doarma pe spate si sa ma invete "limbajului" plansului. Cine ar fi crezut ca plansul poate fi de mai multe feluri!?!?!? E uite ca se poate. Am invatat in timp si eu. Dar pana a deveni experta in "plans" am trecut prin toate fazele preliminare. De ce plange copilul? De foame? A mancat. Tot plange. Ca e uda? I-am schimbat scutecul. Tot plange. De durere de burta? Nu ca nu se screme....Ce a mai ramas? De somn? OK....o fi de somn, dar cum se adoarme un copil? Am invatat cu greu, cu munca, sudoare multa si nervi mancati, ca Mara mea nu vrea leganata, nu vrea pupata, nu vrea nimic, doar s-o lasi in pace. S-o lasi sa se smiorcaie cateva minute ca apoi adoarme. Si cum ziceam, am devenit si experta. Ma prindeam cand e smiorcaitul de "gata! adorm!" si ii spuneam jumatatii mele: "adormi repede ca si fi-ta e pe cale sa adoarma. daca ne aude ca nu dormim, nu adoarme nici ea". asta era semnalul ca, in sfarsit, puteam dormi pt 3-4 ore.
In aceasta prima luna Mara a invatat sa eructeze ( de uneori il putea face sa roseasca si pe cel mai indarjit bautor de bere :)), sa stea pe burta fara sa ne stie tot blocul, sa doarma pe spate si sa ma invete "limbajului" plansului. Cine ar fi crezut ca plansul poate fi de mai multe feluri!?!?!? E uite ca se poate. Am invatat in timp si eu. Dar pana a deveni experta in "plans" am trecut prin toate fazele preliminare. De ce plange copilul? De foame? A mancat. Tot plange. Ca e uda? I-am schimbat scutecul. Tot plange. De durere de burta? Nu ca nu se screme....Ce a mai ramas? De somn? OK....o fi de somn, dar cum se adoarme un copil? Am invatat cu greu, cu munca, sudoare multa si nervi mancati, ca Mara mea nu vrea leganata, nu vrea pupata, nu vrea nimic, doar s-o lasi in pace. S-o lasi sa se smiorcaie cateva minute ca apoi adoarme. Si cum ziceam, am devenit si experta. Ma prindeam cand e smiorcaitul de "gata! adorm!" si ii spuneam jumatatii mele: "adormi repede ca si fi-ta e pe cale sa adoarma. daca ne aude ca nu dormim, nu adoarme nici ea". asta era semnalul ca, in sfarsit, puteam dormi pt 3-4 ore.
1 comment:
Of, ce frumos, plansul de somn...din pacate, copilul meu de vreo saptamana incoace refuza sa doarma altfel decat pe o perna, leganata de taica-su, sau in patul nostru,inghesuita in mine pana cand abia mai are suficient loc ca sa respire. Scena induiosatoare, sustine tatal-spectator.
Copilul, cu o fata extaziata si dand din cand in cand din maini si din picioare intr-un efort de a se cocota cumva cu totul pe mine. Eu, extenuata dupa nenumaratele incercari de a o muta in patul ei, dormind iepureste, intr-o rana, si tresarind din cand in cand de panica. Nu cumva sa se sufoce copilul.
Ziceam eu mai demult ca n-o sa fac vreo fata lipita de fustele mele. Ei, bine, iaca, cineva acolo sus m-a auzit si m-a cadorisit cu cea mai lipicioasa dintre domnisoare.
Oricum, ma consolez cu gandul ca n-are decat o luna. Poate ii vine si spiritul de independenta mai incolo. Cum ziceati ca suna plansul de somn?
Post a Comment