In a doua luna incepusem sa ne obisnuim cu noul stil de viata: trezitul de 2-3 ori pe noapte, plimbarea, baita, mesele in aer liber, distractiile ( am fost la 2 cununii religioase si un botez cu tot cu mandra dupa noi), schimbatul celor 8-10 scutece, taiatul unghiilor....insa nu reuseam sa o facem sa ii placa in carut. Nu i-a placut niciodata la orizontala, ci numai la verticala, sa aiba contact cu tot ceea ce se intampla in jurul ei, sa vada tot, sa nu-i scape nimic. Drept urmare i-am cumparat ham si leagan, ca sa mai avem timp sa facem si altceva prin casa, in afara de tinut copilul in brate.
Imi aduc aminte cu mare "drag" de maratoanele de "trezie" ale Marei: 14 ore de trezie, 30 de minute de somn si tot asa. In alea 30 de minute cred ca nici nu respiram de frica sa nu se trezeasca. Si cand ma gandesc ca a tinut-o asa vreo 2 saptamani, timp in care eu am dormit din 2 in 5 si am mancat cand imi aduceam aminte ca au trecut mai mult de 24 de ore. Dar ea, ea avea pofta de mancare si devora laptele matern aproape la fiecare ora. De vis, pentru ea. De cele mai multe ori adormeam cu ea la san si ma trezeam cand cerea cealalta "masa" sau cand o cautam disperata prin pat, uitand bineinteles ca o pusesem in patut. Dar zau, in somn imi mai dadeam eu seama de unde se plange? Eram teleghidata pe alaptat si atat. Insa rezultatul la final de luna a fost cum nu se poate mai multumitor: 5700g si 61-62 cm. Eheee, omuletul meu se facea fata mare. Deja isi tinea f bine capul, radea cand ne vedea dimineata, incepuse sa gangureasca in toata regula, sa-si suga degetul, sa intoarca capul dupa noi. Iar noi....noi eram topiti...de somn si de dragoste pt micul omulet. :))) Si mandriiiii...asa cum, nu cred ca mai exista oameni pe pamant. Nu ne mai incapeam in piele cat de mandri eram de fata noastra cea cuminte. Si zau daca nu era asa! Si curajoasa pe deasupra! La vaccinul de 2 luni s-a smiorcait putin si gata! Ce atata plans? Nu plangea in restul timpului destul cat sa ne ajunga si pentru vaccin? :))) Si uite asa am terminat si cea de a doua luna.
Imi aduc aminte cu mare "drag" de maratoanele de "trezie" ale Marei: 14 ore de trezie, 30 de minute de somn si tot asa. In alea 30 de minute cred ca nici nu respiram de frica sa nu se trezeasca. Si cand ma gandesc ca a tinut-o asa vreo 2 saptamani, timp in care eu am dormit din 2 in 5 si am mancat cand imi aduceam aminte ca au trecut mai mult de 24 de ore. Dar ea, ea avea pofta de mancare si devora laptele matern aproape la fiecare ora. De vis, pentru ea. De cele mai multe ori adormeam cu ea la san si ma trezeam cand cerea cealalta "masa" sau cand o cautam disperata prin pat, uitand bineinteles ca o pusesem in patut. Dar zau, in somn imi mai dadeam eu seama de unde se plange? Eram teleghidata pe alaptat si atat. Insa rezultatul la final de luna a fost cum nu se poate mai multumitor: 5700g si 61-62 cm. Eheee, omuletul meu se facea fata mare. Deja isi tinea f bine capul, radea cand ne vedea dimineata, incepuse sa gangureasca in toata regula, sa-si suga degetul, sa intoarca capul dupa noi. Iar noi....noi eram topiti...de somn si de dragoste pt micul omulet. :))) Si mandriiiii...asa cum, nu cred ca mai exista oameni pe pamant. Nu ne mai incapeam in piele cat de mandri eram de fata noastra cea cuminte. Si zau daca nu era asa! Si curajoasa pe deasupra! La vaccinul de 2 luni s-a smiorcait putin si gata! Ce atata plans? Nu plangea in restul timpului destul cat sa ne ajunga si pentru vaccin? :))) Si uite asa am terminat si cea de a doua luna.
No comments:
Post a Comment