Uite ca am intrat cu pasi de pitic in luna a cincea. Eu cu oboseala, iar ea, minunata de ea, cu vreo 69 de cm, 7500g si extrem de multa energie. Uneori stau si ma uit la ea cand doarme si ma intreb "e atat de mica si fragila.....unde incape atata energie? cum pot scoate plamanii ei mici niste zgomote atat de vibrante si de-a dreptul asurzitoare?". Din pacate, nici acum, dupa mai multe luni pline de astfel de monologuri interioare nu am reusit sa gesesc raspunsuri la toate aceste intrebari. Insa, concluzia mea este ca ea, oricat ar fi de mica, POATE. Si poate multe: sa te aduca in pragul disperarii cand nu doreste sa doarma desi este obosita, sa urle sfasietor de zici c-o taie cineva cu flexul...iar ea e doar plictisita, sa te faca sa iti doresti ca noaptea sa aiba mai mult de 10 ore ( ca sa te poti odihni si tu ca omu') si ziua mai mult de 24 de ore ( ca sa poti sa indeplinesti toate functiile cu care societatea te-a "inzestrat": sotie, mama, bona, menajera, bucatareasa, spalatoreasa, clovn etc) Si cred ca multi parinti sunt de acord cu mine, mai ales cei care se afla la primul copil.
Si ca si cum toate astea nu ar fi de ajuns.....in luna asta am primit o activitate "bonus" din partea fiicei mele: trecerea Domniei Sale de la hrana lichida la hrana solida. De ce? Tocmai cand ma invatasem cum sa pregatesc un biberon in 30 de secunde.... Tocmai cand credeam ca voi deveni mai "libera".... Si cine zice ca asta e usor inseamna ca nu are copii acasa sau au crescut deja si nu-si mai aduce aminte prea bine de toate aceste "detalii" insignifiante....sau face parte din generatia care dadea copiilor sarmale, piftie si ceafa de porc de la 2-3 luni.
Deci....DIVERSIFICAREA. De-a lungul celor 5 luni de viata ale printesei mele am adunat ca nebuna zeci de materiale si informatii despre pasul maret pe care aveam sa-l face. Impreuna cu staff-ul medical si cu cel familial s-a hotarat ca Mara va fi diversificata la 5 luni jumate' deoarece hrana mixta ( lapte matern + formula) dicteaza inceperea cu 2 saptamani mai devreme.
Toate bune si frumoase. Cu vreo 2 zile inainte de marele eveniment mi-am facut o schema minutios elaborata, cu note de subsol, cu legenda si cu tot felul de adnotari.....ce sa mai, lucrare de diploma nu gluma. Eram pregatita pana-n dinti si stiam totul pe dinafara, iar daca ma trezeai noaptea din somn iti recitam toate regulile in 2 minute. Si a venit si ziua cea mare, stabilita exact in ajunul Craciunului ( ce-o fi fost in capu' meu?!?!?! cred ca am vrut sa ruinez ziua si am facut-o cum am stiut eu mai bine :) ). Am pregatit mancarea, m-am inarmat cu castronase, lingurite si bavetele, am asezat copilul in scaunul de masa....si....m-am blocat......Cum o fac eu pe zana sa deschida gura?!?!? Cum o conving sa guste prima portie de mancare adevarata ( o zeama de morocov pe care eu nici nu as fi gustat-o)?!? De ce nu a scris nimeni o carte si despre asta?!?! Si uite tot gandindu-ma asa, stateam muta in fata copilului meu, incercand sa gasesc solutia cea mai buna pentru ca amandoua sa iesim in castig. Norocul meu ca instinctul ei, cumulat cu al meu, au facut front comun in cel mai important moment al existentei noastre comune si am trecut de prima piatra de incercare: prima masa. Restul meselor au debutat mai greu sau mai usor , toate depinzand atat de starea psihica a printesei si a mamei, dar si de talentul culinar al acesteia din urma. Norocul meu ca fata mea ii seamana leit tatalui ei: mananca aproape tot ce ii pui in fata, important este sa stii sa-i faci reclama. :))))
Si ca si cum toate astea nu ar fi de ajuns.....in luna asta am primit o activitate "bonus" din partea fiicei mele: trecerea Domniei Sale de la hrana lichida la hrana solida. De ce? Tocmai cand ma invatasem cum sa pregatesc un biberon in 30 de secunde.... Tocmai cand credeam ca voi deveni mai "libera".... Si cine zice ca asta e usor inseamna ca nu are copii acasa sau au crescut deja si nu-si mai aduce aminte prea bine de toate aceste "detalii" insignifiante....sau face parte din generatia care dadea copiilor sarmale, piftie si ceafa de porc de la 2-3 luni.
Deci....DIVERSIFICAREA. De-a lungul celor 5 luni de viata ale printesei mele am adunat ca nebuna zeci de materiale si informatii despre pasul maret pe care aveam sa-l face. Impreuna cu staff-ul medical si cu cel familial s-a hotarat ca Mara va fi diversificata la 5 luni jumate' deoarece hrana mixta ( lapte matern + formula) dicteaza inceperea cu 2 saptamani mai devreme.
Toate bune si frumoase. Cu vreo 2 zile inainte de marele eveniment mi-am facut o schema minutios elaborata, cu note de subsol, cu legenda si cu tot felul de adnotari.....ce sa mai, lucrare de diploma nu gluma. Eram pregatita pana-n dinti si stiam totul pe dinafara, iar daca ma trezeai noaptea din somn iti recitam toate regulile in 2 minute. Si a venit si ziua cea mare, stabilita exact in ajunul Craciunului ( ce-o fi fost in capu' meu?!?!?! cred ca am vrut sa ruinez ziua si am facut-o cum am stiut eu mai bine :) ). Am pregatit mancarea, m-am inarmat cu castronase, lingurite si bavetele, am asezat copilul in scaunul de masa....si....m-am blocat......Cum o fac eu pe zana sa deschida gura?!?!? Cum o conving sa guste prima portie de mancare adevarata ( o zeama de morocov pe care eu nici nu as fi gustat-o)?!? De ce nu a scris nimeni o carte si despre asta?!?! Si uite tot gandindu-ma asa, stateam muta in fata copilului meu, incercand sa gasesc solutia cea mai buna pentru ca amandoua sa iesim in castig. Norocul meu ca instinctul ei, cumulat cu al meu, au facut front comun in cel mai important moment al existentei noastre comune si am trecut de prima piatra de incercare: prima masa. Restul meselor au debutat mai greu sau mai usor , toate depinzand atat de starea psihica a printesei si a mamei, dar si de talentul culinar al acesteia din urma. Norocul meu ca fata mea ii seamana leit tatalui ei: mananca aproape tot ce ii pui in fata, important este sa stii sa-i faci reclama. :))))
No comments:
Post a Comment