Deja m-am plictisit sa ma chinui s-o masor, asa ca doar o cantaresc, ca pe boxeori. Deci, la 13.03.2008, in coltul din dreapta, cu sort rosu, fata mea....8.800 g, numai buna de inscris la categoria "am invatat sa merg de-a busilea si sa stau in picioare, prinde-ma!!!!!!!". Asa a inceput calvarul statului in casa. Tonele de jucarii nu reprezentau nici un interes pentru tanara infanta, insa telecomanda de la Tv, tel mobil sau firele de prin casa reprezentau un deliciu absolut, pe care fata nu si-l refuza nici o clipa. Nu de putine ori cautam innebuniti telecomanda pentru ca intr-un sfarsit sa o gasim "plutind" in gura fiicei noastre. Sau si mai frumos: ne uitam linistiti la o emisiune Tv si dintr-o data se schimba postul.....Ghiciti cine a facut asta! Exact! Fiica noastra cea iubita. Evident ca apoi urma o fugareala prin casa sa-i luam telecomanda si sa ne reluam pozitia relaxa la Tv. Oricum treaba asta cu relaxarea se intampla destul de rar pentru ca de cele mai multe ori domnita dorea a se juca pe carne de om, in compania silita a mamei si a tatalui. Advarata placere pentru noi parintii. Ganditi-va cum este sa te tot incalece asa la nesfarsit o chestie de aproape 9 kg, care nu face diferenta intre mana, picior, ficat sau stomac, ci calca totul in picioare, cu simt de raspundere. Atunci am inceput la momentul in care va creste si va deveni independenta.....departe vremea aia...cert este ca inca mai visez. :)))
Dar sa nu cumva sa va inchipuiti ca am scapat asa ieftin....In nic un caz. Greul de abia acum a inceput. Pt ca in momentul in care se plictisea de noi si de "jucarii" incepea treaba aia cu "mersul". Si totul se petrecerea ori in jurul mesei, pe propriile ei picioare, ori agata la propriu de mainile unui dintre noi si plimbata prin toata casa. Asa am descoperit ca daca prin casa noastra mai exista vreo urma de praf sau vreo scama uitata la curatenia zilnica/saptamanala, EA, fiica noastra le gasea in cel mai scurt timp posibil, dovedindu-ne inca odata ca nu suntem atat de aproape de perfectiune cat ne placea noua sa credem. Sincera sa fiu, la un moment dat, stand drept si judecand stramb, m-am intrebat daca nu cumva ar trebui sa o rugam sa caute ( pe unde vrea ea :)))) datoria aia de 30.000 Euro pe care o avem la banca....Poate ii gaseste si ne ajuta sa platim casa mai repede de cei 30 de ani de ipoteca si rate... :)))
Dar sa nu cumva sa va inchipuiti ca am scapat asa ieftin....In nic un caz. Greul de abia acum a inceput. Pt ca in momentul in care se plictisea de noi si de "jucarii" incepea treaba aia cu "mersul". Si totul se petrecerea ori in jurul mesei, pe propriile ei picioare, ori agata la propriu de mainile unui dintre noi si plimbata prin toata casa. Asa am descoperit ca daca prin casa noastra mai exista vreo urma de praf sau vreo scama uitata la curatenia zilnica/saptamanala, EA, fiica noastra le gasea in cel mai scurt timp posibil, dovedindu-ne inca odata ca nu suntem atat de aproape de perfectiune cat ne placea noua sa credem. Sincera sa fiu, la un moment dat, stand drept si judecand stramb, m-am intrebat daca nu cumva ar trebui sa o rugam sa caute ( pe unde vrea ea :)))) datoria aia de 30.000 Euro pe care o avem la banca....Poate ii gaseste si ne ajuta sa platim casa mai repede de cei 30 de ani de ipoteca si rate... :)))
No comments:
Post a Comment