Wednesday, November 12, 2008

Din "ciclul": 7 ani de acasa....sau la cresa/gradi?

Asa cum am mai spus in unul dintre posturile precedente, nu putini au fost cei care si-au exprimat opinia ca dusul Marei la cresa nu este tocmai ok la varsta asta. Si i-am inteles si in multe aspecte le-am dat dreptate. Insa din pacate viata asta din capitala europeana nu ne-a dat prea multe optiuni, atat timp cat aici suntem singuri cuc, fara mame, soacre sau alte aditionale de genul asta. Si cum planul de marketing nu batea cu bugetul familiei si "firma Z" era amenintata cu falimentul, am decis ca Mara va merge la cresa. Si nu orice fel de cresa, ci de stat.
La inceput mi-a fost greu sa accept ideea insa acum nu imi pare rau de nimic. Pot spune cu mana pe inima ca acolo, minunata mea copila, a primit o adevarata educatie, demna de orice domnisoara din societatea de alta data. Drept pentru care, la nici un 1 an si 4 luni Mara manca singura, cerea servetel sa se stearga la gura, se stergea singura la gura, se dezbraca singura de unele haine, dormea singura in patul matrimonial ( din care intai ne-a dat afara pe noi) si devenise incet incet o persoana independenta si plina de personalitate. Acum, la 1 an si 5 luni, pot spune mandra ca dusul la cresa a fost, este si va fi benefic pentru fiica mea, dar si pentru alti copii. Ea este fericita printre copii, eu la fel printre oameni care vorbesc limba romana. Ah, iar faza cu racelile.....tine de copil. La noi statul acasa s-a intamplat foarte rar, iar virozele pe care le facea cand statea acasa le-a facut si la cresa. Deci, nimic nou in viata noastra.....doar mai multa liniste si confort psihic. :)

2 comments:

Unknown said...

La ce virsta ai dat-o "prea devreme" la cresa? Aici (Elvetia) legal ai 14 sapt concediu postnatal, am mai innadit-o cu concedii si altele si fetita noastra a inceput cresa, timid dar hotarit, la 4 luni jumate (beat that)... Si eu sint foarte multumita de decizia luata, dupa citava vreme de indoieli inevitabile. Acum are 9 luni si ride cu toata fata cind ajungem la cresa - de altfel nici nu a fost vreo problema sa se obisnuiasca acolo, fiind asa de mica se imprietenea repede cu toata lumea :D Poate am eu o parere prea modesta despre calitatile mele de baby entertainer, dar convingerea mea e ca se distreaza acolo mult mai bine decit acasa :)

Andra said...

Am dat-o la cresa la 14 luni, intelegand amandoua ca ii trebuie mai mult decat un baby sitter/bucatareasa/menajera+= mama. :)
Nu regret acest pas, pt ca Mara, ca si fetita ta, abia asteapta sa-si revada zi de zi colegii de joaca. Uneori, seara, cand ne ducem sa o luam acasa, nu se grabeste deloc sa se desparta de micii companioni. Iar pentru mine asta este un semn ca-i este bine. Si asta ma face sa ma simt si mai multumita de decizia luata.