Friday, October 10, 2008

Vremea trece, vremea vine.... ( 1 an si 3 luni)

Incep cu "mea culpa". Au trecut aproximativ 2 luni de cand nu am mai "pus mana" sa scriu ceva pe blogul Marei, insa scuze pot gasi in fiecare moment si intr-un numar foarte mare. Ca de exemplu, in luna auguust am stat cat mai mult timp cu fi-mea, dat fiind faptul ca era ultima luna in care mai stateam impreuna 24/24. Am savurat fiecare clipa, am plans la fiecare moment de evolutie din viata ei, am adulmecat in fiecare seara mirosul ei fin......Si asta pana la 1 septembrie cand am intrat amandoua in "campul muncii": eu la servici, iar ea la cresa. Da, stiu! Multi m-au blamat si, si mai multi ,ma vor blama de acum inainte ca am fost o iresponsabila ca mi-am dus copilul la cresa, ca i-ar fi fost mult mai bine cu mine acasa, ca primii ani din viata sunt cei mai importanti etc. Dar toti uita de un lucru: la MINE nu se gandeste nimeni? Sunt si voi fi o persoana independenta si nu mi-a placut sa depinde de nimeni, mai ales din punct de vedere financiar ( nici chiar de statul roman care imi dadea imensa suma de 600 ron pe luna ca sa ma intretin :)))). Asa ca, cu voie sau fara voie, m-am intors la munca.
Trebuie sa recunosc ca prima zi de cresa a Marei a fost de-a dreptul oribila: am plans de 100 de ori mai mult decat ea ( care a marait putin si apoi s-a dat la joaca cu copiii), am suferit ca un caine si m-am simtit pustiita dupa ce am plecat de acolo si m-am intors acasa. Dar dupa 2 ore, cand am ajuns la birou si am reinceput sa comunic in limba romana si sa fac si altceva in afara de schimbat scutece si facut mancare, am realizat ca e foarte bine printre oameni si ca fiecare are drumul lui: eu la facut bani, iar ea la copii.
Dupa primele 3 zile, ne-am adaptat amandoua cu brio la noile coordonate si pentru asta ii multumim cu varf si indesat lui Dumnezeu ca ne-a daruit un copil extrem de sociabil, dragalas si placut de toata lumea. Este un mic pui de vedeta, care se lasa rasfatata de toate asistentele, facandu-le ochi dulci si zambindu-le gales. Cand iese dimineata pe usa casei radiaza de fericire ca merge la copii, iar cand ajunge acolo se duce singura la joaca. A invatat sa danseze, sa manance singura ( timid, dar exerseaza), sa se incalte, sa ceara portii extra de mancare ( noi i-am explicat de ceva ori ca s-a nascut pe canicula, nu pe foamete) si sa doarma singura in patul matrimonial ( da, am desfiintat patutul, iar ea ne-a "desfiintat" pe noi, trimitandu-ne sa dormind cuminti pe canapeaua din sufragerie).
Am avut si perioade de raceli, asa cum era normal, iar ea, cuminte din fire, a impartit virusii la toata lumea: parinti, veri si bunici. Dar asta nu ne va impiedica sa fim amandoua in culmea fericirii si sa ne continuam programul zilnic: casa, cresa/servici, casa, iubire/joaca/pupat/imbaiat/mancat/somn.... :)))))

No comments: